BiLinGual B(L)oGi


Just checking
Iulie 31, 2011, 9:44 am
Filed under: Blogger, Cogiting | Etichete: ,

Vajon ha újból írni kezdenék, akadnának olvasóim?

*

Oare dacă m-aș reapuca de scris aș avea cititori?



Shopping – My Favourite Holiday
Septembrie 2, 2008, 10:26 pm
Filed under: Cogiting, Mindennapi chestioare | Etichete: ,

Pár hónap családi együttlét után komolyan elgondolkoztam azon, hogy melyek azok az alkalmak, amelyek helyre tudja állítani egy család törékeny békéjét. Eléméletileg az ünnepek – a rituálék.

A közös ünnepekből a legfontosabb mindenképp a közös vásárlás. Az emberek szétszóródnak egy nagy üzlethelyiségben és mindenki visszatér a kosárhoz az általa fontosabbnak tartott élelmiszerekkel: van, aki a sajttermékekhez húz, más a húsokhoz, én leginkább a papíros standhoz és a kozmetikumokhoz.

Aztán vannak a válságos pillanatok, amikor mindenki nyel, mert tekintettel kell lenni valakire. Valahogy ilyenkor igazán, őszintén, több türelmet tud „előtermelni” mindenki.

És a hivatalosan ünnepnek kikiáltott napok. Ezek a legnehezebbek, mert ilyenkor nincs bocsánat, mindenkinek kötelező módon „viselkednie” kell, mindenkinek kötelező módon tökéletesnek kell tartania az illető napokat, vagyis a fél asztaltársaság részéről képmutatásba torkollnak ezen alkalmak.

Tehát: szeretek vásárolni.

*

După câteva luni de stat cu familia am avut mult timp să meditez la acele clipe, care reuşesc să împacă membrii de familie. Care sunt sărbătorile unei familii, ritualurile  în care parcă se poate restabili pacea.

Evenimentul cel mai important din acest punct de vedere este cu siguranţă ziua de cumpărături. Fiecare îşi găseşte locul într-un hipermarket uriaş, raionul preferat, de unde se întoarce cu alimentele, produsele importante: câţiva aleg lactatele, alţii mezelurile, eu prefer zona de papetărie şi cosmeticele. Eficient în rezolvarea problemelor familiei.

Apoi câteodată ne găsim în situaţia în care cuiva i s-a întâmplat ceva rău (boală, moarte, etc.); nu se mai fac atâtea reproşuri, toate lumea se linişteşte, parcă există mai multă răbdare şi de obicei chiar şi fără eforturi.

Şi sărbătorile oficiale în viaţa unei familii.  Zilele cele mai dificile, acestea sunt ocaziile când totul trebuie să fie perfect, toată lumea trebuie „să se comporte”, fiecare e obligat să recunoască perfecţiunea acelor zile, se fac poze (câteodată se filmează) şi de obicei cam jumate din oamenii care s-au strâns în jurul aceluiaşi mese exersează prefăcătoria.

Deci: îmi place să mă duc la cumpărături.



The Wife
Ianuarie 9, 2008, 9:22 pm
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , , , ,

Acum o săptămână am primit de la o prietenă de-a mea prin e-mail un articol intitulat „The good wife’s guide” (din 1955). Cum se recunoaşte soţia perfectă? De exemplu, îi dă o satisfacţie enormă faptul că are posibilitatea de a se ocupa de confortul soţului, exprimă cu un zâmbet sincer interesul ei faţă de poveştile bărbatului, îşi aduce aminte că temele lui de conversaţie sunt mai importante decât ale ele, nu se plânge nicio dată când el ajunge acasă târziu, tot timpul are o băutură caldă/rece pregătită pentru el, nu-i pune întrebări şi-i vorbeşte bărbatului pe o voce joasă, plăcută.

Am arătat în glumă articolul fostului meu prieten, la care el a zis rânjind: „Hm, da. Ai o voce joasă, plăcută.”

*

Körülbelül egy hete küldött egyik barátnőm e-mailben egy 1955-ös cikket, amely felvázolja a tökéletes feleség jellemzőit. A felsorolás szerint a jó feleség elégedettséget érez afölött, hogy gondoskodhat férje kényelméről; őszinte mosollyal jelzi a férfi történetei iránti érdeklődést, mindig észben tartja, hogy a férj beszédtémái sokkal fontosabbak mint az övéi; soha nem tesz szemrehányást és nem siránkozik ha későn ér haza a párja, viszont mindig készenlétben tart száméra egy hideg/meleg italt; nem kérdezősködik fölöslegesen és mély, kellemes hangon szólítja meg a férfit.

Viccből megmutattam a cikket a volt barátomnak, vigyorogva csak annyit reagált, hogy „hát, valóban. Kellemesen mély hangod az van.”