BiLinGual B(L)oGi


Do Something!
Martie 8, 2009, 11:52 pm
Filed under: Uncategorized | Etichete:

Frustration causes a slow and painful life! (and death also)



Favourite Game (dEUS) – Leapsa
Martie 6, 2009, 2:56 pm
Filed under: Blogger

Am primit o leapsa de la Zdranga cu care a vrut sa ma readuca in viata „bloguala”, deci m-am hotarat sa accept provocarea si sa particip la acest joc. As vrea s-o dau mai departe Olguviei si Anei Pauper.

Descrierea jocului ar fi:

1. Put your music library on shuffle.

2. For each question, press the next button to get your answer.

3. You must write that song title as the answer to the question, no matter how silly it sounds! Most of the time they seem to work though, strangely enough.

Ce mi-a iesit mie… urmeaza:

1) IF SOMEONE SAYS “IS THIS OK?” YOU SAY?
The Tender Trap (Stacey Kent) Nicio data nu mi-a placut sa dau un raspuns direct la intrebari…

2) WHAT WOULD BEST DESCRIBE YOUR PERSONALITY?
From Off to On (The Knife) Aaaaahaaaahaaaaaa. Aici chiar a nimerit-o mr. Shuffle.

3) WHAT DO YOU LIKE IN A GUY/GIRL?
Little Red Rooster (Jesus and the Mary Chain). :”> oare se refera la casa si pasarile din curte?

4) HOW DO YOU FEEL TODAY?
You Go to My Head (Stacey Kent).  Mi se urca la cap aproape orice, dar mai ales cineva.

5) WHAT IS YOUR LIFE’S PURPOSE?
Mushroom (Jesus and the Mary Chain). Cred ca lucrez impotriva starii de vegetare, deci probabil mushroom se refera la un fel de business de care ar merita sa ma ocup.

6) WHAT IS YOUR MOTTO?
There is a Kingdom (Nick Cave & the Bad Seeds). Si pot sa dau o fuga acolo. Oricand ar fi nevoie.

7) WHAT DO YOU THINK OF YOUR PARENTS?
Guitarman (Jesus and the Mary Chain). Sunt o persoana destul de ironica, dar asta ma depaseste chiar si pe mine.

8) WHAT DO YOU THINK ABOUT VERY OFTEN?
Nuba (Anouar Brahem). Adica nu gandesc very often. 😛

9) WHAT IS 2+2?
El Desierto (Lhasa de Sela). Ajung repede la infinit.

10) WHAT DO YOU THINK OF YOUR BEST FRIEND?
End (The Cure). Aste se mai poate interpreta. Until the end? Sau happy end? Sau tragic end? Sau…

11) WHAT DO YOU THINK OF THE PERSON YOU LIKE?
Assim que te despes (Cristina Branco). Asa cum iti iei ramas bun…

12) WHAT IS YOUR LIFE STORY?
Love is Stronger Far Than We (Herbie Mann). As fi oare un love-addict?

13) WHAT DO YOU WANT TO BE WHEN YOU GROW UP?
You take this Heart of Mine (Tindersticks). Un om fara inima, deci fara scrupule. Dar cine o sa-mi faca favorul de a-mi lua inima?

14) WHAT DO YOU THINK WHEN YOU SEE THE PERSON YOU LIKE?
A Strange Day (The Cure). Normal, ca nu s eintampla in fiecare zi!

15) WHAT DO YOUR PARENTS THINK OF YOU?
Kanun El Parking (Khaled Mouzanar). Cred ca inteleg la fel de putin ceea ce cred parintii mei despre mine cat titlul, care ar putea sa aiba vreo legatura cu parcarile, dar de ce ar fi atat de important pentru ai mei cum conduc, daca nici nu prea conduc in ultima vreme?

16) WHAT WILL YOU DANCE TO AT YOUR WEDDING?
O… Saya (A R Rahman & M.I.A.) O melodie destul de dinamica, deja vad cum o sa fugim in jur ca in scena acompaniata de aceasta muzica in Slumdog Millionaire. Si toata lumea o sa-si rupe hainele ca sa reconstruim scena asa cum trebuie! That’s’an order!

17) WHAT WILL THEY PLAY AT YOUR FUNERAL?
Pastoras da estrela (Cristina Branco) ce frumoooos, am sa devin “ciobanitza stelelor”. Mi-ar fi placut mai mult la ambitzii.

18) WHAT IS YOUR HOBBY/INTEREST?
Upon Encountering the Crippled Elephant (Clap Your hands Say Yeah). Circul, numai circul! Si nori pink.

19) WHAT IS YOUR BIGGEST SECRET?
Paco de Renaldos Dream (Tindersticks) deci ramane cel putin ceva misterios…

20) WHAT DO YOU THINK OF YOUR FRIENDS?
Primary (The Cure) Cine sa fie mai important? 😛

21) WHAT WILL YOU POST THIS AS?
Favourite Game (dEUS). No comment.



One Rainy Wish
Martie 4, 2009, 11:21 pm
Filed under: Cogiting, Uncategorized | Etichete: , , ,

Oporto - FozSejtem, hogy sokminden fog változni az elkövetkező évben. Az a különös, hogy ennek a megérzésnek semmi köze az új esztendőhöz, pedig igazán elkezdhettem volna készülni rá még január elején.
Újabb portugáliai utamról írhatnék még tíz bejegyzést vagy legalább halogathatnám, de ebből is legfeljebb csak néhány kép marad. Sok a mesélnivaló, kevés a megosztanivaló. Ismét csak a „nagyközönség” számára túl általános megjegyzéseket tehetnék, a részleteket meg személyesen úgyis elmondom azoknak, akik érintettek vagy érdekeltek. Annyiban viszont érintett a blog, hogy életre fog kelni, mert valahol le kell csapódnia a zavaros időszakoknak.
*
A început primăvara și de-abia acum îmi dau seama că 2oo9 ar putea să-mi aducă multe schimbări. Ar fi fost bine să știu asta deja de revelion, la începutul anului, dar totul a decurs prea normal și nu simțeam încă nimic din trecerea dintr-un an în altul.
Iar am ajuns într-o perioadă ”post-portugheză”, despre care aș putea să scriu vreo zece posturi, dar n-am s-o fac. Probabil că rămân doar câteva poze. Aș fi multe de povestit și prea puține lucruri de împărtășit. Aș face comentarii prea generale ”marelui public”, iar cei care sunt interesați sau participanți ai întâmplărilor află oricum în detaliu. Blogul oricum e afectat de schimbări, fiindcă e un loc bun pentru precipitații.



InExplicable Happiness
Noiembrie 29, 2008, 10:37 am
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Néhanapján babonás vagyok és ha az a benyomásom, hogy minden égi és földi erő azon munkálkodik, hogy ne utazzak el Bukarestbe, biza elbizonytalanodom, hogy lehet, hogy mégiscsak azért van az, hogy órákat állok sorba vonatjegyért és lekésem a vonatom, hogy a legtöbb bukaresti barátom elhagyja a várost, hogy újból rémaálmaim vannak, hogy fél napig iszonyú fejfájással küzdök és az állomáson levő gyógyszertár ment meg a fájdalmaktól, a szédüléstől és a hányingertől. Az egyedüli pozitív jel, hogy hónapok után végre sikerült a városban kapnom Adrian Sitarut, hogy interjút készíthessek  a Filmtettnek.

Tehát, ennyi rossz előjel után, az egyedüli kényszerítő pozitívum hatására íme, itt vagyok megint. Esik az eső, nem hoztam ernyőt, az itt maradt pár ismerősöm dolgozik estig én meg amióta leszálltam a vonatról (ami természetesen késett másfél órát), lelkesen figyelem a környezetem egy megymagyarázhatatlan mosollyal képemen.

*

Câteodată devin superstițioasă, când am impresia că toate puterile cerului și a pământului încearcă să mă oprească, să nu mă duc în București, evident, de aceea stau ore la casa din gară, de aia îmi pierd trenul stând la rând, de aia îmi pleacă pt week-end-ul ăsta 90% din prietenii mei și cei rămași lucrează, evident, nu contează că e sfârșitul săptămânii, apoi am coșmaruri, și jumat de zi dureri groaznice de cap și amețeli, de care mă salvează doar farmacista din gara din Cluj. Singurul semn pozitiv e că după luni de zile am reușit să-l prind pe Adrian Sitaru în București, așa că pot să fac interviu cu el pentru Filmtett.

Deci după atâtea rele, la ”presiunea” singurului lucru bun, iată, am ajuns, din nou. Plouă și n-am umbrelă, aștept seara ca acei câțiva oameni cu care vreau să mă întâlnesc să fie liberi, dar de când am coborât din tren (care a întârziat o oră jumate) mă uit în jur cu entuziasm cu un zâmbet de neînțeles pe moaca mea.



The Mouse is a Such a Great Toy!
Noiembrie 18, 2008, 10:25 am
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Ieri am auzit o poveste minunată la curs. Un profesor de la master ne-a zis că a predat informatică în cadrul unui proiect educaţional pentru persoane din mediul rural. La acest curs a observat o femeie, care mişca mouse-ul, se uita la monitor la mişcarea curzorului şi râdea.

M-a emoţionat povestea asta cu femeia fericită, surprinsă de noutăţile tehnologice. Îi doresc entuziasmul şi atitudinea copilăreasc, aş vrea să mă bucur şi eu descoperind că mouse-ul mişcă săgeata de pe ecran.

*

Az utóbbi időszak kedvenc történetét hallottam tegnap kurzuson. A tanárom, aki mesélte részt vett egy vidékieknek szóló tanügyi projektben: informatikát tanított falusiaknak. Észrevett egy nőt, aki az óráján azzal töltötte az időt, hogy mozgatta az egeret, figyelte a képernyőn a kurzor mozgását és nevetett.

Meghatott valahogy ez a boldog nő, aki úgy rá tudott csodálkozni arra a számítógépre. Szeretnék ilyen lelkes lenni és ilyen gyerekien örülni annak, hogy az egér működteti azt a nyilacskát a monitoron.



Climbing for Nothing
Noiembrie 15, 2008, 4:39 pm
Filed under: Cogiting, Sentimenty | Etichete: , ,

Néha kétségbe ejt, hogy mindig van két-három ember, akinek a figyelmére és elismerésére annyira vágyom, hogy megváltozom. Olyan leszek mint az a lihegő, állandóan sarkodban tartózkodó kiskutya, aki persze nagyon aranyos, de már idegesítő a rajongása, hogy bár eleinte szívesen megsimogattad, már inkább legszívesebben belerúgnál.

Ezt tovább komplikálja, hogy a beteges érzékenységem is kiéleződik az ő esetükben: tíz-húsz ember elismerő szava se képes a „kiválasztottak” egyetlen rossz szavát ellensúlyozni. Szerencsés esetben sikerül kikoptatni a túl fontos embereket egy-két év alatt. És akkor védettnek érzem magam. Kezdem kialakítani a „koptatási” eljárásomat. Hamarosan megint védett időszakomba érek.

Úgy képzelem, ezekkel az időszakokkal csak az a baj, hogy olyan, mint amikor egy kis szobrot egy magas polc szélén tartasz. Sok fontos tárgy van körülötte, egyik nap fontos, hogy valamit levegyél mellőle a polcról és egyúttal lelököd. Ő pedig éjszakánként felébred és mászik egy kicsit fölfelé, hogy visszajusson a polcra. Ahonnan újból le fogják verni.

*

Câtodată mă exasperează, că trebuie să existe tot timpul câteva persoane din partea căror doresc aşa de mult atenţie sau recunoaştere, că mă schimb. Ajung să fiu ca şi acel căţeluş, drăguţ de altfel, dar atât de enervant prin faptul că e tot timpul în preajmă, că ai vrea să dai cu piciorul în el, chiar dacă la început ai vrut să-l mângâi.

N-ar fi o problemă prea mare, dacă n-aş fi atât de sensibilă, mai ales în cazul acestor persoane: zece-douăzeci de oameni m-ar putea recunoaşte şi ar putea fi drăguţi cu mine, dacă am obţinut o mică lovitură, un cuvânt rece sau ignoranţă din partea celor aleşi. Într-un caz optim, reuşesc să tocesc importanţa acestor persoane într-un an-doi. Şi atunci ajung într-o stare protejată. Am început chiar să-mi dezvolt
o tehnica de tocire. Simt că în scurt timp ajung din nou într-o perioadă a stării protejate.

Numai că aceste perioade nu sunt nu sunt prea folositoare din moment ce mi le închipui asemenea unei statuete, ţinute pe un raft situat la înălţime. În jurul figurinei sunt multe obiecte şi cu prima ocazie când trebuie să iei cev de lângă ea, evident că o dai jos. Şi ea se trezeşte noapte cu noapte şi urcă cât poate ea, ca să ajungă din nou pe raftul respectiv. De unde o să pice din nou.



New Mate, New Era
Octombrie 23, 2008, 6:45 pm
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Az új laptoppal elkövetkezett az új gondok ideje. Mikor azt mondták, ha végre lesz hordozhatú gépem, végképp elásom magam a feladatokban, tiltakoztam. Most nyakig benne vagyok, még neve sincs az új „munkatársamnak”, de kezd szükséges lenni a hajdan megvetett határidőnapló.

Legalább azzal foglalkozhatok, amit szeretek, filmről beszélgetek, filmről írok, filmet vágok. Aztán jönnek a fordítások és a tanügyi/kulturális/akármilyen mesterim kurzusai, amelyekért kevésbé lelkesedem. Ezeket a papírért vállalja az ember: diploma és pénz formájában. Mennyi idő után gondolkodhatok szökési terveken?

*

Era laptopului înseamnă era noilor probleme pentru mine. Odată mi-a zis cineva că n-o să mai am timp liber când fac rost de-un laptop. Eram revoltată, nu vroiam să accept această idee și iată, că nici n-am avut timp să-mi botez noul ”coleg” și simt nevoia unui calendar, considerat o chestie inutilă pe vremuri.

Măcar mă ocup mai mult cu lucruri care-mi plac: scriu și vorbesc despre film și montez film. Apoi vin traducerile și cursurile masterului educațional/cultural/extrem de prost și inutil, care nu mă motivează din punct de vedere emotiv. Le fac pentru hârtii: diploma și banii. Oare după cât timp îmi pot permite să mă gândesc la un plan de evadare?