BiLinGual B(L)oGi


Shukhria
Noiembrie 17, 2009, 3:58 pm
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty | Etichete: , ,

Két napja jöttem haza Bombayből és még mindig „shukhria”-val szeretnék köszönömöt mondani.

M-am întors din Bombay acum două zile. De fiecare dată vreau să mulțumesc spunând „shukhria” …

Anunțuri


It’s my voice
Martie 9, 2009, 1:39 pm
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty

Felfedeztem magamnak a hangomat. Túl sok érzelmi állapoton és izgalmon megyek keresztül ezekben a napokban és egyszer csak elkezdtem hangokat kiadni, hogy tudjak lélegezni megint.
Egyszer megkértek egy improvizációs tréningen, hogy adjak ki egy hangot, ami megfelel az akkori állapotomnak és hagyjam, hogy vigyen a hang, menjek, amíg tart. Akkor nem tudtam őszintén végezni a gyakorlatot. Tegnap egyszer csak elkezdett működni és vitt a hangom, de a világ végéig is elvihetett volna.
*
Mi-am descoperit vocea ieri. Simt atât de multe lucruri zilele astea că simt câteodată cum mă sufocă. La un moment dat am început să scot sunete, fără să le caut o forma și după aia am respirat mai ușor.
Mai de mult, la un antrenament de improvizație mi s-a cerut ceva asemănător: să scot un sunet, care îmi exprimă starea și să mă duc atât de departe cât mă duce acel sunet. Atuci n-am reușit să fac bine exercițiul, dar ieri am simițit cum merge de la sine. Și aș fi putut să mă duc până la capătul lumii.



Climbing for Nothing
Noiembrie 15, 2008, 4:39 pm
Filed under: Cogiting, Sentimenty | Etichete: , ,

Néha kétségbe ejt, hogy mindig van két-három ember, akinek a figyelmére és elismerésére annyira vágyom, hogy megváltozom. Olyan leszek mint az a lihegő, állandóan sarkodban tartózkodó kiskutya, aki persze nagyon aranyos, de már idegesítő a rajongása, hogy bár eleinte szívesen megsimogattad, már inkább legszívesebben belerúgnál.

Ezt tovább komplikálja, hogy a beteges érzékenységem is kiéleződik az ő esetükben: tíz-húsz ember elismerő szava se képes a „kiválasztottak” egyetlen rossz szavát ellensúlyozni. Szerencsés esetben sikerül kikoptatni a túl fontos embereket egy-két év alatt. És akkor védettnek érzem magam. Kezdem kialakítani a „koptatási” eljárásomat. Hamarosan megint védett időszakomba érek.

Úgy képzelem, ezekkel az időszakokkal csak az a baj, hogy olyan, mint amikor egy kis szobrot egy magas polc szélén tartasz. Sok fontos tárgy van körülötte, egyik nap fontos, hogy valamit levegyél mellőle a polcról és egyúttal lelököd. Ő pedig éjszakánként felébred és mászik egy kicsit fölfelé, hogy visszajusson a polcra. Ahonnan újból le fogják verni.

*

Câtodată mă exasperează, că trebuie să existe tot timpul câteva persoane din partea căror doresc aşa de mult atenţie sau recunoaştere, că mă schimb. Ajung să fiu ca şi acel căţeluş, drăguţ de altfel, dar atât de enervant prin faptul că e tot timpul în preajmă, că ai vrea să dai cu piciorul în el, chiar dacă la început ai vrut să-l mângâi.

N-ar fi o problemă prea mare, dacă n-aş fi atât de sensibilă, mai ales în cazul acestor persoane: zece-douăzeci de oameni m-ar putea recunoaşte şi ar putea fi drăguţi cu mine, dacă am obţinut o mică lovitură, un cuvânt rece sau ignoranţă din partea celor aleşi. Într-un caz optim, reuşesc să tocesc importanţa acestor persoane într-un an-doi. Şi atunci ajung într-o stare protejată. Am început chiar să-mi dezvolt
o tehnica de tocire. Simt că în scurt timp ajung din nou într-o perioadă a stării protejate.

Numai că aceste perioade nu sunt nu sunt prea folositoare din moment ce mi le închipui asemenea unei statuete, ţinute pe un raft situat la înălţime. În jurul figurinei sunt multe obiecte şi cu prima ocazie când trebuie să iei cev de lângă ea, evident că o dai jos. Şi ea se trezeşte noapte cu noapte şi urcă cât poate ea, ca să ajungă din nou pe raftul respectiv. De unde o să pice din nou.



My Wallpaper from Over There
Mai 12, 2008, 10:50 am
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty | Etichete: , ,

On the Boat

Mivel a legutóbbi mániám Portugália és Lisszabon maradt, alkalmazkodtam az ottani órákhoz, lefekvés és ébredés szempontjából is. Igazából egy hete ma van az első nap, hogy végre sikerült 11 előtt felkelnem és olyan fura, hogy mikor nálunk 10 óra, ott még mindig csak 8 és meghallgathatom itt a reggeli műsor még reggeli híreit. Jó kis nyelvlecke, ráadásul fincsi zenei válogatásaik vannak.

A portugál nyelv iránt érdeklődőknek ajánlom figyelmébe Claudio blogját. Egyelőre a pers.ro kategóriában található.

*

Din moment ce cea mai recentă obsesie de-a mea e Portugalia şi în special Lisabona, m-am obişnuit cu orele de acolo din punct vedere al timpului deşteptării şi al trezirii. În ultima săptămână azi e prima zi în care am reuşit să mă trezesc înaintea orei 11. Dar toate astea mi se pare normale faţă de ştirile şi emisiunea de dimineaţă al acestui post de radio, când aici e ora 10 sau 11, acolo încă e dis de dimineaţă. Oricum, o lecţie formidabilă de limba portugheză şi mixuri faine de muzică.

Celor interesaţi să înveţe limba portugheză le mai recomand blogul lui Claudio, deocamdată trecut în blogroll în categoria pers.ro.

On the Boat



Home
Mai 8, 2008, 11:43 am
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty | Etichete: , ,

Hétfőn eljöttem Lisszabonból és nem emlékszem, mikor esett még ilyen nehezemre elhagyni egy „idegen” várost, ahova nem köt család vagy közeli barát. Az egy hét napsütés és nevetés után már csak magától értetődő volt, hogy mikor Pesten leszállt a repülőgép villámok és zuhogó eső fogadott. Már-már úgy hangzik mint egy rosszul megrendezett film, ahol minden érzelmi moccanásra rádupláznak. Azóta már megálltam Váradon és Kolozsváron és úgy tűnik következő héten másfele utazom. Ettől a gondolattól egészen kicsire zsugorodott a gyomrom. Félek, hogy a portugál napsütésből nem marad más mint az a pici azulejo-csempe, amit onnan hoztam.

*

Luni trebuia să părăsesc Lisabona, un oraş unde nu aveam familie sau prieteni apropiaţi când l-am vizitat şi totuşi mi-a fost foarte greu să plec. După o săptămână de râs şi de vreme frumoasă era de înţeles că în Budapesta m-a primit o ploaie torenţială şi fulgeri când am coborât din avion. Parcă ar fi vorba de un film prost gândit sau prost regizat, în care vremea trebuie să exprimă sentimentele personajului, doar să simţi şi să vezi că chiar îi e rău. Între timp m-am mai oprit la Oradea şi la Cluj, se pare că săptămâna următoare plec din nou. Mă face să mă simt pitic şi să mi se strângă stomacul. Nu vreau să rămân fără soarele portughez şi doar cu un azulejo minuscul adus de acolo.



The Exception
Aprilie 25, 2008, 10:20 pm
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty | Etichete:

So far my only post in English. Honestly I don’t understand myself doing it. Maybe others… But… really… it’s like a dark colored tent around me. Like expecting something and being also afraid of it, if there’s a feeling like that. Changing suddenly to a nice fairy tales landscape sometimes full of elves and hobbits. For example this moment.

It’s not about the days I wouldn’t write about, but at least you could smile when you read it, because it’s an exception and because I had to write something also in English. ‘cause.



Should Just Write…
Aprilie 24, 2008, 10:08 am
Filed under: Cogiting, Sentimenty | Etichete:

Lehetetlennek érzem, hogy ezeken a napokban írjak bármiről is. Hétvégén keresztelő volt, hétfőn egy csodálatos emberrel mászkáltam a városban, kedden elzárkóztam, legszívesebben tegnap is ezt tettem volna. Kezd komollyá válni az utazásra való készülés, úgy tűnik, minden a helyén van és mégsem.

Nem szeretek azokról a dolgokról írni, amik csak úgy megtörténnek. Arról kéne, ami számít is. De most gubó.

*

Nu-mi vine să scriu despre zilele trecute. În week-end  botez, luni m-am plimbat prin oraş cu un om minunat, marţi m-am închis, aş fi vrut să-mi petrec şi ziua de ieri la fel, nu mi-a ieşit. Încep să împachetez pentru drumul la Lisabona. Se pare că totul merge bine şi e la locul său şi totuşi nu mă simt aşa.

Nu vreau să scriu despre lucruri care se întâmplă doar, vreau doar să scriu despre ceea ce contează. Dar acum nu se poate. Am pierdut cheia la mine.