BiLinGual B(L)oGi


Shukhria
Noiembrie 17, 2009, 3:58 pm
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty | Etichete: , ,

Két napja jöttem haza Bombayből és még mindig „shukhria”-val szeretnék köszönömöt mondani.

M-am întors din Bombay acum două zile. De fiecare dată vreau să mulțumesc spunând „shukhria” …

Anunțuri


Cleaning some dust
Martie 23, 2009, 10:20 am
Filed under: Cogiting, Mindennapi chestioare

Óvatos válogatásba kezdtem a szobámat és szekrényemet megtöltő tárgyak és ruhák terén. Fenyegtő lett a nagy halom holmi jelenléte. Mozgásképtelenné tesznek. Mikor útra kelek úgysem kell a negyede sem, különben sem létezik az a táska, ami befogadhatná mindazt a kacatot, ami felgyűlik pár év alatt.
A legrosszabb, hogy már nem is elég két kategória a szelekcióhoz, hogy van amit meg akarok tartani és amit nem akarok megtartani. Van olyan, amit szégyellek eldobni, mert emlék vagy ember köti. Ezeknek a tárgyaknak a felszámolásával kellene kezdeni.
A mai eredmény egyelőre: egy táska ruhával kevesebb. Holnapra legalább ennyi kell még.

*

M-am apucat de selecționarea precară a conținutului camerei mele și al dulapului, deoarece am început să simt amenințător prezența atâtor lucruri. Mă imobilizează doar. Oricum nu iau nici sfert din ele când călătoresc și nici nu există geantă atât de încăpătoare în care să împachetez toate dichisurile.
Partea cea mai proastă e că mi-am dat seama că nu îmi mai ajung două categorii de selecție: ceea ce vreau să păstrez și ceea ce arunc. S-a ivit categoria de „ceea ce mi-e jenă să arunc”; sunt obiecte care mă leagă de-o persoană sau vreun eveniment mai drag al vieții mele. Ar fi fost bine să încep cu ele.
Deocamdată pentru ziua de azi m-am oprit la o geantă de haine. Planul pentru ziua de mâine e un minim de tot atât.



It’s my voice
Martie 9, 2009, 1:39 pm
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty

Felfedeztem magamnak a hangomat. Túl sok érzelmi állapoton és izgalmon megyek keresztül ezekben a napokban és egyszer csak elkezdtem hangokat kiadni, hogy tudjak lélegezni megint.
Egyszer megkértek egy improvizációs tréningen, hogy adjak ki egy hangot, ami megfelel az akkori állapotomnak és hagyjam, hogy vigyen a hang, menjek, amíg tart. Akkor nem tudtam őszintén végezni a gyakorlatot. Tegnap egyszer csak elkezdett működni és vitt a hangom, de a világ végéig is elvihetett volna.
*
Mi-am descoperit vocea ieri. Simt atât de multe lucruri zilele astea că simt câteodată cum mă sufocă. La un moment dat am început să scot sunete, fără să le caut o forma și după aia am respirat mai ușor.
Mai de mult, la un antrenament de improvizație mi s-a cerut ceva asemănător: să scot un sunet, care îmi exprimă starea și să mă duc atât de departe cât mă duce acel sunet. Atuci n-am reușit să fac bine exercițiul, dar ieri am simițit cum merge de la sine. Și aș fi putut să mă duc până la capătul lumii.



InExplicable Happiness
Noiembrie 29, 2008, 10:37 am
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Néhanapján babonás vagyok és ha az a benyomásom, hogy minden égi és földi erő azon munkálkodik, hogy ne utazzak el Bukarestbe, biza elbizonytalanodom, hogy lehet, hogy mégiscsak azért van az, hogy órákat állok sorba vonatjegyért és lekésem a vonatom, hogy a legtöbb bukaresti barátom elhagyja a várost, hogy újból rémaálmaim vannak, hogy fél napig iszonyú fejfájással küzdök és az állomáson levő gyógyszertár ment meg a fájdalmaktól, a szédüléstől és a hányingertől. Az egyedüli pozitív jel, hogy hónapok után végre sikerült a városban kapnom Adrian Sitarut, hogy interjút készíthessek  a Filmtettnek.

Tehát, ennyi rossz előjel után, az egyedüli kényszerítő pozitívum hatására íme, itt vagyok megint. Esik az eső, nem hoztam ernyőt, az itt maradt pár ismerősöm dolgozik estig én meg amióta leszálltam a vonatról (ami természetesen késett másfél órát), lelkesen figyelem a környezetem egy megymagyarázhatatlan mosollyal képemen.

*

Câteodată devin superstițioasă, când am impresia că toate puterile cerului și a pământului încearcă să mă oprească, să nu mă duc în București, evident, de aceea stau ore la casa din gară, de aia îmi pierd trenul stând la rând, de aia îmi pleacă pt week-end-ul ăsta 90% din prietenii mei și cei rămași lucrează, evident, nu contează că e sfârșitul săptămânii, apoi am coșmaruri, și jumat de zi dureri groaznice de cap și amețeli, de care mă salvează doar farmacista din gara din Cluj. Singurul semn pozitiv e că după luni de zile am reușit să-l prind pe Adrian Sitaru în București, așa că pot să fac interviu cu el pentru Filmtett.

Deci după atâtea rele, la ”presiunea” singurului lucru bun, iată, am ajuns, din nou. Plouă și n-am umbrelă, aștept seara ca acei câțiva oameni cu care vreau să mă întâlnesc să fie liberi, dar de când am coborât din tren (care a întârziat o oră jumate) mă uit în jur cu entuziasm cu un zâmbet de neînțeles pe moaca mea.



The Mouse is a Such a Great Toy!
Noiembrie 18, 2008, 10:25 am
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Ieri am auzit o poveste minunată la curs. Un profesor de la master ne-a zis că a predat informatică în cadrul unui proiect educaţional pentru persoane din mediul rural. La acest curs a observat o femeie, care mişca mouse-ul, se uita la monitor la mişcarea curzorului şi râdea.

M-a emoţionat povestea asta cu femeia fericită, surprinsă de noutăţile tehnologice. Îi doresc entuziasmul şi atitudinea copilăreasc, aş vrea să mă bucur şi eu descoperind că mouse-ul mişcă săgeata de pe ecran.

*

Az utóbbi időszak kedvenc történetét hallottam tegnap kurzuson. A tanárom, aki mesélte részt vett egy vidékieknek szóló tanügyi projektben: informatikát tanított falusiaknak. Észrevett egy nőt, aki az óráján azzal töltötte az időt, hogy mozgatta az egeret, figyelte a képernyőn a kurzor mozgását és nevetett.

Meghatott valahogy ez a boldog nő, aki úgy rá tudott csodálkozni arra a számítógépre. Szeretnék ilyen lelkes lenni és ilyen gyerekien örülni annak, hogy az egér működteti azt a nyilacskát a monitoron.



New Mate, New Era
Octombrie 23, 2008, 6:45 pm
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Az új laptoppal elkövetkezett az új gondok ideje. Mikor azt mondták, ha végre lesz hordozhatú gépem, végképp elásom magam a feladatokban, tiltakoztam. Most nyakig benne vagyok, még neve sincs az új „munkatársamnak”, de kezd szükséges lenni a hajdan megvetett határidőnapló.

Legalább azzal foglalkozhatok, amit szeretek, filmről beszélgetek, filmről írok, filmet vágok. Aztán jönnek a fordítások és a tanügyi/kulturális/akármilyen mesterim kurzusai, amelyekért kevésbé lelkesedem. Ezeket a papírért vállalja az ember: diploma és pénz formájában. Mennyi idő után gondolkodhatok szökési terveken?

*

Era laptopului înseamnă era noilor probleme pentru mine. Odată mi-a zis cineva că n-o să mai am timp liber când fac rost de-un laptop. Eram revoltată, nu vroiam să accept această idee și iată, că nici n-am avut timp să-mi botez noul ”coleg” și simt nevoia unui calendar, considerat o chestie inutilă pe vremuri.

Măcar mă ocup mai mult cu lucruri care-mi plac: scriu și vorbesc despre film și montez film. Apoi vin traducerile și cursurile masterului educațional/cultural/extrem de prost și inutil, care nu mă motivează din punct de vedere emotiv. Le fac pentru hârtii: diploma și banii. Oare după cât timp îmi pot permite să mă gândesc la un plan de evadare?



This Time Last Pic Bucharest
Octombrie 6, 2008, 10:43 am
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: ,

A kép az 1 Mai metróállomás aluljárója mellett készült. Már útban a Gara de Nord fele. (szöveg: szeretlek.)

Poza de la staţia de metrou 1 Mai. În drum spre Gara de Nord.