BiLinGual B(L)oGi


Just checking
Iulie 31, 2011, 9:44 am
Filed under: Blogger, Cogiting | Etichete: ,

Vajon ha újból írni kezdenék, akadnának olvasóim?

*

Oare dacă m-aș reapuca de scris aș avea cititori?

Anunțuri


Let’s Do It, Romania!
Mai 19, 2010, 9:09 pm
Filed under: Cogiting



Cleaning some dust
Martie 23, 2009, 10:20 am
Filed under: Cogiting, Mindennapi chestioare

Óvatos válogatásba kezdtem a szobámat és szekrényemet megtöltő tárgyak és ruhák terén. Fenyegtő lett a nagy halom holmi jelenléte. Mozgásképtelenné tesznek. Mikor útra kelek úgysem kell a negyede sem, különben sem létezik az a táska, ami befogadhatná mindazt a kacatot, ami felgyűlik pár év alatt.
A legrosszabb, hogy már nem is elég két kategória a szelekcióhoz, hogy van amit meg akarok tartani és amit nem akarok megtartani. Van olyan, amit szégyellek eldobni, mert emlék vagy ember köti. Ezeknek a tárgyaknak a felszámolásával kellene kezdeni.
A mai eredmény egyelőre: egy táska ruhával kevesebb. Holnapra legalább ennyi kell még.

*

M-am apucat de selecționarea precară a conținutului camerei mele și al dulapului, deoarece am început să simt amenințător prezența atâtor lucruri. Mă imobilizează doar. Oricum nu iau nici sfert din ele când călătoresc și nici nu există geantă atât de încăpătoare în care să împachetez toate dichisurile.
Partea cea mai proastă e că mi-am dat seama că nu îmi mai ajung două categorii de selecție: ceea ce vreau să păstrez și ceea ce arunc. S-a ivit categoria de „ceea ce mi-e jenă să arunc”; sunt obiecte care mă leagă de-o persoană sau vreun eveniment mai drag al vieții mele. Ar fi fost bine să încep cu ele.
Deocamdată pentru ziua de azi m-am oprit la o geantă de haine. Planul pentru ziua de mâine e un minim de tot atât.



One Rainy Wish
Martie 4, 2009, 11:21 pm
Filed under: Cogiting, Uncategorized | Etichete: , , ,

Oporto - FozSejtem, hogy sokminden fog változni az elkövetkező évben. Az a különös, hogy ennek a megérzésnek semmi köze az új esztendőhöz, pedig igazán elkezdhettem volna készülni rá még január elején.
Újabb portugáliai utamról írhatnék még tíz bejegyzést vagy legalább halogathatnám, de ebből is legfeljebb csak néhány kép marad. Sok a mesélnivaló, kevés a megosztanivaló. Ismét csak a „nagyközönség” számára túl általános megjegyzéseket tehetnék, a részleteket meg személyesen úgyis elmondom azoknak, akik érintettek vagy érdekeltek. Annyiban viszont érintett a blog, hogy életre fog kelni, mert valahol le kell csapódnia a zavaros időszakoknak.
*
A început primăvara și de-abia acum îmi dau seama că 2oo9 ar putea să-mi aducă multe schimbări. Ar fi fost bine să știu asta deja de revelion, la începutul anului, dar totul a decurs prea normal și nu simțeam încă nimic din trecerea dintr-un an în altul.
Iar am ajuns într-o perioadă ”post-portugheză”, despre care aș putea să scriu vreo zece posturi, dar n-am s-o fac. Probabil că rămân doar câteva poze. Aș fi multe de povestit și prea puține lucruri de împărtășit. Aș face comentarii prea generale ”marelui public”, iar cei care sunt interesați sau participanți ai întâmplărilor află oricum în detaliu. Blogul oricum e afectat de schimbări, fiindcă e un loc bun pentru precipitații.



Climbing for Nothing
Noiembrie 15, 2008, 4:39 pm
Filed under: Cogiting, Sentimenty | Etichete: , ,

Néha kétségbe ejt, hogy mindig van két-három ember, akinek a figyelmére és elismerésére annyira vágyom, hogy megváltozom. Olyan leszek mint az a lihegő, állandóan sarkodban tartózkodó kiskutya, aki persze nagyon aranyos, de már idegesítő a rajongása, hogy bár eleinte szívesen megsimogattad, már inkább legszívesebben belerúgnál.

Ezt tovább komplikálja, hogy a beteges érzékenységem is kiéleződik az ő esetükben: tíz-húsz ember elismerő szava se képes a „kiválasztottak” egyetlen rossz szavát ellensúlyozni. Szerencsés esetben sikerül kikoptatni a túl fontos embereket egy-két év alatt. És akkor védettnek érzem magam. Kezdem kialakítani a „koptatási” eljárásomat. Hamarosan megint védett időszakomba érek.

Úgy képzelem, ezekkel az időszakokkal csak az a baj, hogy olyan, mint amikor egy kis szobrot egy magas polc szélén tartasz. Sok fontos tárgy van körülötte, egyik nap fontos, hogy valamit levegyél mellőle a polcról és egyúttal lelököd. Ő pedig éjszakánként felébred és mászik egy kicsit fölfelé, hogy visszajusson a polcra. Ahonnan újból le fogják verni.

*

Câtodată mă exasperează, că trebuie să existe tot timpul câteva persoane din partea căror doresc aşa de mult atenţie sau recunoaştere, că mă schimb. Ajung să fiu ca şi acel căţeluş, drăguţ de altfel, dar atât de enervant prin faptul că e tot timpul în preajmă, că ai vrea să dai cu piciorul în el, chiar dacă la început ai vrut să-l mângâi.

N-ar fi o problemă prea mare, dacă n-aş fi atât de sensibilă, mai ales în cazul acestor persoane: zece-douăzeci de oameni m-ar putea recunoaşte şi ar putea fi drăguţi cu mine, dacă am obţinut o mică lovitură, un cuvânt rece sau ignoranţă din partea celor aleşi. Într-un caz optim, reuşesc să tocesc importanţa acestor persoane într-un an-doi. Şi atunci ajung într-o stare protejată. Am început chiar să-mi dezvolt
o tehnica de tocire. Simt că în scurt timp ajung din nou într-o perioadă a stării protejate.

Numai că aceste perioade nu sunt nu sunt prea folositoare din moment ce mi le închipui asemenea unei statuete, ţinute pe un raft situat la înălţime. În jurul figurinei sunt multe obiecte şi cu prima ocazie când trebuie să iei cev de lângă ea, evident că o dai jos. Şi ea se trezeşte noapte cu noapte şi urcă cât poate ea, ca să ajungă din nou pe raftul respectiv. De unde o să pice din nou.



Shopping – My Favourite Holiday
Septembrie 2, 2008, 10:26 pm
Filed under: Cogiting, Mindennapi chestioare | Etichete: ,

Pár hónap családi együttlét után komolyan elgondolkoztam azon, hogy melyek azok az alkalmak, amelyek helyre tudja állítani egy család törékeny békéjét. Eléméletileg az ünnepek – a rituálék.

A közös ünnepekből a legfontosabb mindenképp a közös vásárlás. Az emberek szétszóródnak egy nagy üzlethelyiségben és mindenki visszatér a kosárhoz az általa fontosabbnak tartott élelmiszerekkel: van, aki a sajttermékekhez húz, más a húsokhoz, én leginkább a papíros standhoz és a kozmetikumokhoz.

Aztán vannak a válságos pillanatok, amikor mindenki nyel, mert tekintettel kell lenni valakire. Valahogy ilyenkor igazán, őszintén, több türelmet tud „előtermelni” mindenki.

És a hivatalosan ünnepnek kikiáltott napok. Ezek a legnehezebbek, mert ilyenkor nincs bocsánat, mindenkinek kötelező módon „viselkednie” kell, mindenkinek kötelező módon tökéletesnek kell tartania az illető napokat, vagyis a fél asztaltársaság részéről képmutatásba torkollnak ezen alkalmak.

Tehát: szeretek vásárolni.

*

După câteva luni de stat cu familia am avut mult timp să meditez la acele clipe, care reuşesc să împacă membrii de familie. Care sunt sărbătorile unei familii, ritualurile  în care parcă se poate restabili pacea.

Evenimentul cel mai important din acest punct de vedere este cu siguranţă ziua de cumpărături. Fiecare îşi găseşte locul într-un hipermarket uriaş, raionul preferat, de unde se întoarce cu alimentele, produsele importante: câţiva aleg lactatele, alţii mezelurile, eu prefer zona de papetărie şi cosmeticele. Eficient în rezolvarea problemelor familiei.

Apoi câteodată ne găsim în situaţia în care cuiva i s-a întâmplat ceva rău (boală, moarte, etc.); nu se mai fac atâtea reproşuri, toate lumea se linişteşte, parcă există mai multă răbdare şi de obicei chiar şi fără eforturi.

Şi sărbătorile oficiale în viaţa unei familii.  Zilele cele mai dificile, acestea sunt ocaziile când totul trebuie să fie perfect, toată lumea trebuie „să se comporte”, fiecare e obligat să recunoască perfecţiunea acelor zile, se fac poze (câteodată se filmează) şi de obicei cam jumate din oamenii care s-au strâns în jurul aceluiaşi mese exersează prefăcătoria.

Deci: îmi place să mă duc la cumpărături.



Very Low and Very Basic These Days
Iulie 25, 2008, 11:21 pm
Filed under: Cogiting, Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Napokig figyeltem a keresztlányom, amint megküzd azért, hogy felüljön, aztán megküzd azért, hogy egyenesen tartsa magát, ha sikerült felülnie. Majd megküzd azért, hogy valamibe kapaszkodva akármilyen tartást biztosítson a saját maga számára. Még nem tudja egészen koordinálni a mozgásait, ezért nem sikerült még négykézláb megindulnia.

Néha kétségbe ejti, hogy nem sikerül. De eddig minden egyes erőfeszítését eddig siker koronázta és a sikerélmény buzdítja arra, hogy próbálkozzon. Egyelőre kudarcot vall. Úgy tud ilyenkor sírni. De aztán mégis újból próbálkozik. Talán ez az egészség egyik alapvető ismérve. De ha ezt tekintem az egészség egyik megnyilvánulásának, igazán kevés egészséges felnőttet ismerek.

*

De mai multe zile încoace o observ pe nepoata mea, cum încearcă să se ridice, cum se luptă să se aşeze, apoi se străduieşte să steie dreaptă, apoi se străduieşte să se ţine destul de tare, dacă a reuşit să se ridice şi să se susţină după puterile ei. Încă nu poate să-şi coordoneze toate mişcările, de aceea n-a reuşit încă nici să pornească să descopere lumea.

Câteodată disperă, fiindcă nu reuşeşte. Încearcă şi pică. De mai multe ori. Dar până acum totuşi a avut reuşite şi asta o îndeamnă să mai încerce. Deocamdată nu reuşeşte. Apoi încearcă din nou. Poate este un semn al sănătăţii de a încerca din nou. Dacă chiar e un semn al sănătăţii, cred că nu prea cunosc destui adulţi sănătoşi.