BiLinGual B(L)oGi


The Exception
Aprilie 25, 2008, 10:20 pm
Filed under: Mindennapi chestioare, Sentimenty | Etichete:

So far my only post in English. Honestly I don’t understand myself doing it. Maybe others… But… really… it’s like a dark colored tent around me. Like expecting something and being also afraid of it, if there’s a feeling like that. Changing suddenly to a nice fairy tales landscape sometimes full of elves and hobbits. For example this moment.

It’s not about the days I wouldn’t write about, but at least you could smile when you read it, because it’s an exception and because I had to write something also in English. ‘cause.



Last Weekend
Aprilie 25, 2008, 5:46 pm
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: ,



Should Just Write…
Aprilie 24, 2008, 10:08 am
Filed under: Cogiting, Sentimenty | Etichete:

Lehetetlennek érzem, hogy ezeken a napokban írjak bármiről is. Hétvégén keresztelő volt, hétfőn egy csodálatos emberrel mászkáltam a városban, kedden elzárkóztam, legszívesebben tegnap is ezt tettem volna. Kezd komollyá válni az utazásra való készülés, úgy tűnik, minden a helyén van és mégsem.

Nem szeretek azokról a dolgokról írni, amik csak úgy megtörténnek. Arról kéne, ami számít is. De most gubó.

*

Nu-mi vine să scriu despre zilele trecute. În week-end  botez, luni m-am plimbat prin oraş cu un om minunat, marţi m-am închis, aş fi vrut să-mi petrec şi ziua de ieri la fel, nu mi-a ieşit. Încep să împachetez pentru drumul la Lisabona. Se pare că totul merge bine şi e la locul său şi totuşi nu mă simt aşa.

Nu vreau să scriu despre lucruri care se întâmplă doar, vreau doar să scriu despre ceea ce contează. Dar acum nu se poate. Am pierdut cheia la mine.



Stuck in the Night
Aprilie 19, 2008, 5:20 am
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: ,

Ezt az éjszakát is kihagytam, ráadásul se utazásra, se munkára nem foghatom. Kizárólag álmatlanságra. Kihasználatlanul hagytam, nem olvastam, nem néztem filmet, csak forgolódtam és 2-3 gondolatot ismételgettem magamban, mintha beragadt volna ott fent valami. Az álmatlan éjszakákat úgy kéne tölteni, ahogy Annelies Verbeke főszereplőnője az Aludj!-ból. Járkálni a városban, becsengetni emberekhez és aztán elszaladni.

*

Încă o noapte pierdută fără însă a călători sau a lucra ceva. O insomnie spontană, s-ar putea spune. O insomnie proastă, nefolosită, fără carte, doar uitându-mă în întuneric în direcţia tavanului repetându-mi 2-3 gânduri fără a evalua măcar puţin, parcă s-ar fi stricat motorul creierului pentru noaptea asta. Mi-ar plăcea să-mi petrec o dată noaptea ca personajul principal feminin din romanul Dormi! al Annelisei Verbeke. Ar fi fain să umblu prin oraş, să sun la oameni şi să fug apoi.



Black and Blue, Orange and Red
Aprilie 18, 2008, 10:01 pm
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , , ,

Néha rácsodálkozom, milyen irányba változom. Tizenegyedikes koromig alig lehetett rám erőltetni olyan ruhadarabot, ami nem volt sötét színű, férfiruha szabású és kétszer akkor mint a szükséges méret, hogy lehetőleg egy alaktalan szákra emlékeztessek. Aztán jött a nagyjából két évet tartó hippi-korszak, amiből az egyszerű, kevés színű sportos időszak fejlődött ki. Az elmúlt két hónapban szereztem három hangosan csilingelő „köteges” karkötőt. Ma vettem egy piros virágos mintás topánkát. Ez mit vezet fel?

*

Câteodată mă mir cum se schimbă gusturile mele. Până pe la clasa a unsprezecea nu aveam în garderobă decât haine întunecate la culoare, de stil masculin, de mărime dublă faţă de ce aveam nevoie, încât arătam ca un sac gri sau negru. Apoi a început perioada hippy a vieţii mele cu bluze multicolore şi floricele, după care a urmat perioada simplă, într-un stil mai „sporty” cu puţine culori. În ultimele luni am făcut rost de vreo trei brăţări zdrăngănitoare. Azi mi-am luat o pereche de pantofi cu floricele roşii. Oare ce urmează acum?



Short Portuguese Lesson Nr.1
Aprilie 16, 2008, 8:37 pm
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , ,

Pot să încep pregătirile intensificate pentru „proiectul Lisabona”, plec într-o săptămână jumate la festivalul IndieLisboa. Am făcut rost de biletul de avion, problema următoare e ce trebuie să învăţ în limba portugheză după bună ziua, salut, la revedere. Sugestiile fetei (scenaristă foarte simpatică) la care o să stau:

Kezdhetem a hivatalos készülődést Portugáliába, az IndieLisboa fesztiválra. A repülőjegy megszerzése után a következő probléma a legfontosabb: mit kell először megtanulnom portugálul a jó napot, hello, viszontlátásra után. A lány (nagyon szimpatikus forgatókönyv-írónő) a következőket ajánlotta:

pastel de nata (a popular sweet)
uma cerveja (a beer)
onde fica o cinema (where’s the movie theatre)
Como vou para a Costa do Castelo (how do I get to Costa do Castelo – where I live)



Not Changing (too much)
Aprilie 16, 2008, 12:26 pm
Filed under: Mindennapi chestioare | Etichete: , , ,

Csakazértsem kezdem menegetőzéssel a bejegyzést, csakazértsem fogom azt írni, hogy nem lusta vagyok, csak elfoglalt. De azért utaztam és végre megint forgatáson voltam, ráadásul Pesten, ahova egy ideje elfelejtettem járni. Ehhez képest meglepődtem azon, hogy jobban sikerült tájékozódni benne mint amikor rendszeresen látogattam. Ez most vagy azzal függ össze, hogy minél ritkábban jársz valahova, annál jobban meg kell jegyezned az utat. Vagy csak az azóta való állandó utazgatások tanítottak meg arra, hogy valamiféle egyetemes elvek szellemében meginduljak az orrom után, valamiféle tájékozódásképesség hitében és akkor a hitnek nevezett önhitegetés is kisegít.

Ami pedig a csapatmunkát és az éjszakázást illeti: végleg beleszerettem.

*

Nu vreau să-mi încep postul cerându-mi scuze şi n-am de gând nici să explic că eu de fapt nu sunt leneşă, doar ocupată. Oricum ar fi am călătorit din nou, am fost la filmare (deci am tras puţin aer în piept, fac tot posibilul să supravieţuiesc), de data ăsta la Budapesta, unde n-am mai fost de ceva vreme. Cel mai ciudat lucru în privinţa capitalei Ungariei e că m-am descurcat mai bine în oraş decât înainte când mă duceam aproape în fiecare lună. Căutând explicaţii m-am gândit că probabil se datorează faptului că dacă te duci undeva rareori trebuie să reţii drumul mult mai bine şi mult mai repede. Cealaltă explicaţie ar fi că din cauza călătoriilor celorlalte m-am obişnuit să pornesc pe un drum oarecare cu conştiinţa că mă descurc şi ajung unde trebuie, în acest caz m-ar duce la ţintă credinţa că ajung, mai bine zis autosugestia privind credinţa aceasta.

Referitor la munca în echipă şi nopţile lungi: m-am îndrăgostit de ele definitiv.