Néha kétségbe ejt, hogy mindig van két-három ember, akinek a figyelmére és elismerésére annyira vágyom, hogy megváltozom. Olyan leszek mint az a lihegő, állandóan sarkodban tartózkodó kiskutya, aki persze nagyon aranyos, de már idegesítő a rajongása, hogy bár eleinte szívesen megsimogattad, már inkább legszívesebben belerúgnál.
Ezt tovább komplikálja, hogy a beteges érzékenységem is kiéleződik az ő esetükben: tíz-húsz ember elismerő szava se képes a “kiválasztottak” egyetlen rossz szavát ellensúlyozni. Szerencsés esetben sikerül kikoptatni a túl fontos embereket egy-két év alatt. És akkor védettnek érzem magam. Kezdem kialakítani a “koptatási” eljárásomat. Hamarosan megint védett időszakomba érek.
Úgy képzelem, ezekkel az időszakokkal csak az a baj, hogy olyan, mint amikor egy kis szobrot egy magas polc szélén tartasz. Sok fontos tárgy van körülötte, egyik nap fontos, hogy valamit levegyél mellőle a polcról és egyúttal lelököd. Ő pedig éjszakánként felébred és mászik egy kicsit fölfelé, hogy visszajusson a polcra. Ahonnan újból le fogják verni.
*
Câtodată mă exasperează, că trebuie să existe tot timpul câteva persoane din partea căror doresc aşa de mult atenţie sau recunoaştere, că mă schimb. Ajung să fiu ca şi acel căţeluş, drăguţ de altfel, dar atât de enervant prin faptul că e tot timpul în preajmă, că ai vrea să dai cu piciorul în el, chiar dacă la început ai vrut să-l mângâi.
N-ar fi o problemă prea mare, dacă n-aş fi atât de sensibilă, mai ales în cazul acestor persoane: zece-douăzeci de oameni m-ar putea recunoaşte şi ar putea fi drăguţi cu mine, dacă am obţinut o mică lovitură, un cuvânt rece sau ignoranţă din partea celor aleşi. Într-un caz optim, reuşesc să tocesc importanţa acestor persoane într-un an-doi. Şi atunci ajung într-o stare protejată. Am început chiar să-mi dezvolt
o tehnica de tocire. Simt că în scurt timp ajung din nou într-o perioadă a stării protejate.
Numai că aceste perioade nu sunt nu sunt prea folositoare din moment ce mi le închipui asemenea unei statuete, ţinute pe un raft situat la înălţime. În jurul figurinei sunt multe obiecte şi cu prima ocazie când trebuie să iei cev de lângă ea, evident că o dai jos. Şi ea se trezeşte noapte cu noapte şi urcă cât poate ea, ca să ajungă din nou pe raftul respectiv. De unde o să pice din nou.
Még mindig élek és néhanapján belépek a blogra, csak valahogy elkeveredtem cseppet a fordítások, a TIFF-ezés, a couchsurfing és a nyelvtanulások közepette. Mert közben nekiálltam portugálul és franciául is tanulni. Az utóbbi persze sokkal könnyebb, mert egyre több farnciát ismerek meg Kolozsváron, arról nem is beszélve, hogy iskolában is tanultam valaha vagy négy évet. Nem túl sok, de alapozásnak nem rossz – ha azt is hittem, hogy nem emlékszem semmire, akkor jövök rá, hogy de mégis, mikor hallagatom egy asztalnál 5 francia beszélgetését, másik oldalon meg románul, magyarul, angolul meg németül is beszélnek és ez olyan jó. Mindegyikből értek egy kicsit. 
*
În ciuda aparenţelor înşelătoare mai trăiesc, numai că vizitez tot mai rar acest site. Mă miră că există oameni interesaţi de mine, chiar dacă nu scriu timp de săptămâni şi le mulţumesc mult. Am şi eu motivele dispariţiei mele, între care diferite traduceri, TIFF-ul, couchsurfing-ul şi învăţatul de limbi. Mai încerc să învăţ portugheza şi franceza. Cu cea din urmă mi-e mai uşor din moment ce cunosc tot mai mulţi francezi din Cluj şi s-a prins ceva de mine în cei patru ani de liceu, chiar dacă aveam doar o oră de franceză pe săptămână. Îmi dau seama câteodată seara când încerc să fiu atentă la discuţia a patru francezi în timp ce aud cuvinte române, maghiare, engleze şi germane la aceeaşi masă. Înţeleg din fiecare câte ceva şi mă bucur.
A hosszas vonatos és buszos zötykölődésért azok az emberek kárpótolnak, akikkel leülsz nyugodtan török kávét szürcsölni, meg akikkel csak lófrálsz az utcákon vagy megnézel velük egy filmet és órákig vitáztok róla.
Mi kell ahhoz, hogy megszűnjön ezeknek az (bukaresti) utaknak az öröme?
Például ha AZ emberek épp azokban a napokban utaznak el? Többen. Egyszerre. Tömegesen. Csak azoknak egy része, akikhez érzelmileg kötődsz és lehetőleg azok is, akikkel interjút kell egyeztetni. Ilyenkor Bukarest ellened fordul. Hirtelen csúnya, szürke, latyakos, lakhatatlan helynek tűnik. Azzá válik, amitől tartok, hogy lesz a héten. De hátha nem.
*
Tot timpul am considerat că merită să te urci într-un tren sau intr-un bus şi să călătoresşti mai multe ore decât reuşeşti să stai într-un loc de obicei numai ca după călătoria respectivă să ai posibilitatea de a sta bând o cafea turcească cu un om drag sau să te plimbi prin oraş cu un prieten sau să discutaţi ore-n şir un film văzut la cinematecă.
În consecinţă care sunt împrejurările în care îţi piere pofta de drum?
De exemplu OAMENII încep să dispară. Mai mulţi. Parcă la comandă. În momentul cel mai nepotrivit. (Varianta cealaltă: eu mă duc când nu trebuie.) Adică numai o parte dintre cei cu care ai vrea să te întâlneşti plec şi cei cu care ar trebui să realizezi un interviu. Să-ţi fie cât mai greu. Ca Bucureştiul să devină oraşul cel mai ploios, locul cel mai urât din lume. Aşa-i că n-are să fie aşa săptămâna asta?
