Stuck in the Night
Ezt az éjszakát is kihagytam, ráadásul se utazásra, se munkára nem foghatom. Kizárólag álmatlanságra. Kihasználatlanul hagytam, nem olvastam, nem néztem filmet, csak forgolódtam és 2-3 gondolatot ismételgettem magamban, mintha beragadt volna ott fent valami. Az álmatlan éjszakákat úgy kéne tölteni, ahogy Annelies Verbeke főszereplőnője az Aludj!-ból. Járkálni a városban, becsengetni emberekhez és aztán elszaladni.
*
Încă o noapte pierdută fără însă a călători sau a lucra ceva. O insomnie spontană, s-ar putea spune. O insomnie proastă, nefolosită, fără carte, doar uitându-mă în întuneric în direcţia tavanului repetându-mi 2-3 gânduri fără a evalua măcar puţin, parcă s-ar fi stricat motorul creierului pentru noaptea asta. Mi-ar plăcea să-mi petrec o dată noaptea ca personajul principal feminin din romanul Dormi! al Annelisei Verbeke. Ar fi fain să umblu prin oraş, să sun la oameni şi să fug apoi.
Nightingday
Egy rémálom pluszba. Ezúttal nem annyira slasher, mint amennyire pszichó, aztán sok konhai feladat Húsvét alkalmából. Mindjárt nekilátok tojást festeni, aztán meg fölveszem a láthatatlanná tevő köpenyemet és meglógok és az ugyancsak láthatatlanító mérföldjáró csizmámmal lépegetek észrevétlenül. Meglesem az embereket, ahogy csendben iszogatják pohár borukat egy asztalnál, míg társai megpróbálják egymást túllicitálni történeteikkel, aztán benézek egy bulira, de mivel nehezen viselem a zajt utóbbi időben, onnét is tovább állok, leülök egy nagy parkban és figyelem a teliholdat a padról.
*
Ziua de azi. Nimic special. Un coşmar în plus, mai puţin slasher, mai degrabă psiho. Diferite lucruri în bucătărie, evident de Paşte. Imediat mă apuc să vopsesc ouă, apoi mă îmbrac cu un impermeabil care mă face invizibil şi mă furişez din locuinţă fără ca cinea să mă observe. Apoi iau şi cizmele cu care pot face paşi de sute de kilometri dacă vreau. Trec prin taverne şi observ oameni tăcuţi la masă care-şi soarbă vinul pînă cînd alţii se dau bengoşi cu poveştile lor, cînd mă plictisesc de ei plec într-un chef de unde fug mai departe fiindcă nu prea suport zgomotele în ultima vreme şi mă refugiez într-un parc mare, mă aşez pe o bancă, de acolo pot să observ liniştit luna plină. (Nu găsesc î din a. Scuze.)
