Categorisit la Mindennapi chestioare | Etichete: exam, lettre, mad, no way
Da, am scăpat cu bine de un examen – sper cel puţin şi urmează următorul? Ziceam că nu sunt motivată? Puţin zis mi-e lehamite să mă duc şi mâine. Azi am descoperit că avem în clasa noastră de master un adevărat leader, singurul cu calităţi de director, cum a zis o colegă: ştie să pupe-n cur şi să se laude cu ce fac alţii.
Wow, am reuşit să fiu vulgară la nivel public. N-aş fi crezut. Oricum trec să mă pregătesc pe mâine, deşi iar o să tresar citind romanul lui J.M. Coetzee până când n-o să am remuşcări că n-am scris la proiectul de film experimental. Fac cinste cu cafea la litru şi vă pup!
*
Még véletlenül se haltam meg, csak épp átestem egy mesteris vizsgán és egy gyermekkori betegségen (úm. dühroham). Ma bebizonyosodott, hogy valódi vezetői értékekkel dicsekedhet mesteris osztályunk egyetlen hímje. Egyik kolleganőm úgy fogalmazott, hogy az egyedüli igazgatónak való ember közülünk, mivel ért a seggnyaláshoz és tudja, hogy büszkélkedjen idegen tollakkal.
Most, hogy megvan az az elégtételem, hogy nyilvánosan is vulgáris voltam, úgy csinálok, mintha a holnapi vizsgára készülnék. Illetve meg is próbálok, de előre látom, ahogy rajtakapom magam megint J.M. Coetzee regényével, egészen addig, amíg rám nem jön a lelkiismeretfurdalás, amiért hanyagolom a filmterveket és akkor ezek a nevetséges vizsgák is köddé válnak.
Categorisit la Cogiting, Mindennapi chestioare | Etichete: mad, repair, time, verbal incontinence
Tegnap leállt a karórám összes mutatója. Amúgy sem remekelek időérzék szempontjából, de nélküle el vagyok veszve. Kiskoromtól pontosságra neveltek, de az egyetem alatt valamikor rájöttem, hogy a pontosság nem abban áll, hogy eszeveszett idegességgel szaladok, hogy elérjek mindenüvé. Onnantól kezdve nem a bátyám volt az, aki után az egész család várt, ha közös program volt kilátásban. És úgyis elérünk és pontosak leszünk.
De ennek egyik alapfeltétele, hogy pontosan tudjam mennyi időre van szükségem és le tudjam ellenőrizni. Nem szeretek a telefonom után kotorászni zsáknyi női táskám mélyén. Rendszerint nem tudom, hányadika van, de odaérek ahova kell, amikor kell. Mikor megy a kicsi karórám. Most a bioritmusom rapszodikus változásaira kell bíznom magam, miközben tanácsadóm a javítónál van.
*
Ieri mi s-a oprit ceasul. Mare tragedie. Nu aş suporta un ceas de bucătărie sau de perete. Nu stau nici într-o sală de clasă, nici într-un birou. Mă enervează să mă verific cu ajutoul celularului, pe care îl caut îndelungat prin poşetă.
Nu mai sunt obsedata timpului şi a punctualităţii, deşi aşa am fost crescută. Dar la un moment dat, în timpul facultăţii mi-am dat seama că nu e nevoie să mă stresez, ca să ajung la timp undeva.
E de ajuns să ştiu de cât timp am nevoie, ca să ajung la fix. Din păcate asta presupune să mă verific din când în când în drum spre locul de întâlnire (cu colegi, prieteni, profi…) Pentru asta am nevoie de ceasul meu. Din moment ce lipseşte, se poate întâmpla orice.
Nu suport să mă grăbească cineva. Probabil, deoarece aşa făceau părinţii mei în copilărie. Îmi e de ajuns sfatnicul meu cu trei arătători. Dar de când l-am dus la reparat trebuie să mă descurc cu bioritmul meu preaschimbător. La fel şi cunoştinţele mele, dacă vrea să mă vadă.
Kezdem komolyan azt hinni, hogy velem van a baj, amiért szerettem volna úgy elvégezni a mesterit, hogy maradjak is valamivel. Túl vagyok az első vizsgámon és az a benyomásom hogy nem csináltam semmit. Persze az is lehet, hogy csak kezd visszatérni az a félelmem, hogy nem vagyok képes túl sokra, csak el akarják hitetni velem az emberek, és ezért keveset várnak el. Vagy én is mindenki mástól keveset várok el?
*
Încep să cred că am o problemă, dacă am vrut să rămân cu ceva de la masterul la care m-am înscris. Şi nu mă refer la bucata de hârtie în plus. Am trecut azi cu bine de primul examen al meu şi am impresia, că eu de fapt am făcut prea puţin să trec cu bine. Poate mă urmăreşte gândul că nu mă prea pricep la nimic şi oamenii încerc să-mi facă o favoare, să cred totuşi, şi se aşteaptă la mai puţin din partea mea. Sau mă aştept şi eu la rândul meu la mai puţin din partea celorlalţi?
Categorisit la Cogiting, Mindennapi chestioare | Etichete: mad, verbal incontinence
Nem szeretem a kifejezetten újságírói feladatokat. Még pofátlannak lenni is nehéz, mikor Kolozsvárról kell egy bukaresti interjút egyeztetni. Az meg mikor számított pofátlanságnak, hogy bulldog módjára telefonálj, faxolj és e-mailezz egy egyeztetés miatt? Ez nem én vagyok.
*
Urăsc “exerciţiile de jurnalism”, mai ales când tre să’ fiu nesimţită şi perseverentă. Mai ales când n-am de ales şi toată îndârjirea constă în sunat la telefon, trimis e-mail-uri şi fax-uri numai ca să fixez data unui interiu. I simply hate it. It’s not myself.
