Megszuletett! Egyelore csak foton lattam. Piros az arca. Hajas baba. Allitolag mikor kijott, kicsit sirt csak, aztan nagyot asitott.
*
S-a nascut! Deocamdata nu am vazut-o decat pe poza. Are obraji rosii. Par destul de lung pentru un bebe. Si se spune ca nu a plans mult, dar a cascat indelungat dupa ce a iesit.
Lesz egy unokahúgom. Nem is. Keresztlányom. Lehet, hogy még ma, de úgy tűnik, hogy legkésőbb holnaputánig. Álmodozásra késztet. Én, aki mindig úgy féltem a gyerekektől, egyszer csak azon kapom magam, hogy mi minden jót kívánok neki, és mi mindentől szeretném megóvni. Aztán arra gondolok, hogy se anya, se keresztanya nem óvhatja meg mindattól, amin végig kell mennie. Remélem szép élete lesz. Nem feltétlen könnyű, de szép.
*
Curând devin mătuşă. Poate azi, dar cel târziu poimâine. De multă vreme am frică de copii. Dar acum dintr-o dată o aştept. Sunt nerăbdătoare. Îi doresc multe fericire şi sănătate şi încă multe chestii. Aş vrea s-o ocrotesc şi eu cumva. Apoi, mă gândesc că nimeni n-o să fie în stare s-o ocrotească de tot ceea ce o să-şi dorească. Nici mama, nici eu – naşa. Sper să aibă o viaţă frumoasă. Nu neapărat uşoară, dar frumoasă.
Mégiscsak kimozdultam a lakásból, hogy egy plakáthoz készítsek fotókat. Végül sokkal jobban sült el a mai nap, mint gondoltam.
Először is – még mielőtt elindultam volna, megfigyeltem ket galambot, amint egy alacsonyabb tömbház tetején versenyeztek, hogy melyik ér hamarabb a tető közepéig. Számomra ismeretlen okokból kifolyólag léptekkel haladtak előre céljuk felé, míg egyikőjük (természetesen, aki vesztésre állt) két szánycsapással meg nem előzte a másikat. Igen, csalt. De olyan mókásan néztek ki, ahogy lépegetve kínlódtak a tetőn.
Aztán, hogy eljuttassak egy könyvet egyik mesteris tanáromnak beszaladtam a zenesuliba, hogy odaadjam egyik kolleganőmnek a kötetet. Ő becsalogatott az órájára és megkérte az épp soron levő tanítványt, hogy játsszon nekem. Huh. Azért felidézett néhány emléket a hegedűóráimmal kapcsolatosan. A barátnőm, ugyanúgy verte az ütemet és mondta előre a hangokat, amiket (természetesen) nem mindig kapott el a tanítványa. Emlékszem, hogy örültem, ha az én tanárnőmnél látogató voltam, olyankor kedvesen javított ki. Néha begorombult, amennyire csak a zenét oktató tanárok szoktak. Olyankor következő órára odakönyörögtem anyámat, mert amíg vele beszélgetett, addig nem kiabált.
A harmadik kedves esemény, hogy összefutottam az utcán egyik foragtásról volt kollégámmal és hívott csúszkálni, sajna igyekeztem, mert holnap korán indulok haza. Különben biztos nem utasítottam volna el az ajánlatot.
Ez van, nem szeretem negativista bejegyzésekkel zárni egyetlen napomat sem.
*
Totuşi m-am convins cumva să ies din casă, fiindcă trebuia să fac nişte poze pentru un afiş. Şi bine am făcut, fiindcă am rămas cu nişte impresii bune.
Înainte să plec de acasaă am observat doi porumbei care se întreceau pe acoperişul unui bloc mai mic, decât cel la care stăm. Nu ştiu din ce motiv, dar şi-au dat silinţa mergând, erau aproape la egal, dar înainte să ajungă până la mijlocul acoperişului, cel care a rămas cu puţin în urmă a trişat, luându-şi zborul. Evident că a ajuns mai repede, decât celălalt. Şi nu puteam să-l privesc supărat în ciuda “metodelor folosite”. Erau nişte porumbei foarte nostimi.
Apoi trebuia să fug la liceul de muzică să-i dau unei colege de master de-el meu o carte, care trebuie să ajungă la un profesor. Ea m-a poftat să intru la ora ei de vioară şi i-a cerut fetiţei care avea oră cu ea să-mi cânte ceva. Mi-a adus aminte de anii în care umblam şi eu la ore de vioară. Prietena mea bătea ritmul din palme şi spunea, cânta notele dinainte (cum obişnuia şi fosta profesoară de-a mea). Săraca fetiţă nu nimerea tot timpul. Ştiu cât de horror era pentru mine din când în când ora de vioară, mă bucuram cănd o vizita cineva pe profesoara mea, fiindă atunci mă corecta cu stăpânire de sine, ba chiar liniştită. Câteodată o lua razna, când nu exersam cât trebuia şi dacă era singură cu mine urla, ca majoritatea profesorilor de muzică. În astfel de cazuriîi ceream mamei mele să mă conducă la ora următoare să pălăvrăgească cu profa, vreme ce cântam. Era un paratrăsnet eficient.
A treilea întâmplare pozitivă din ziua de azi e că m-am întâlnit pe stradă cu un fost coleg de la o filmare şi m-a invitat să mă duc să mă dau pe gheţă. Din păcate m-am grăbit fiindcă plec dis de dimineaţă acasă şi n-aş fi avut timp să mă ocup de toate. Oricum, mi-a părut bine.
Trebuia să notez cât mai repede, să nu le uit. Nu-mi place să-mi închei “ziua de blog” cu chestii negative.
Eu am fost foarte mică în timpul Revoluţiei, încă eram la grădiniţă şi nu prea am înţeles multe din cele ce se întâmplă. Îmi aduc aminte că nu aveam voie timp de câteva zile să ies din casă singură. Apoi, într-o seară toată familia stătea în camera mare şi ne uitam de lângă bradul de crăciun la televizor la executarea. Era ziua din care mama mea, inginer chimist nu mai trebuia să se ducă nici o dată în ajunul crăciunului la fabrică.
*
Még egészen kicsi voltam a Forradalom idején (óvodás), alig jutott el hozzám valami mindabból, ami akkor decemberben történt. Tudom, hogy néhány napig nem mozdulhattam ki a lakásból egyedül és egy este összegyűlt az egész család a nagyszobában a karácsonyfa mellett, hogy nézzük a kivégzést a tévében. Attól a naptól kezdődően anyukám, aki vegyészmérnökként dolgozott már nem kellett soha többé karácsony este bemenjen a gyárba dolgozni.
