Filed under: Blogger, Cogiting, Sentimenty | Tag-uri: inside, mood, music
A blogom legnagyobb kihívása, ahányszor úgy érzem, írni kell/szeretnék, hogy el kell döntenem, mi az, amiről írhatok. És az öncenzúrám rendszeresen kiejti a magánéleti témákat, az emberek megnevezését. Aztán néha úgy érzem, hogy tartozom a “meg nem született bejegyzéseimnek”, hogy értelmetlen annyi jelenléttel lejegyezni ezeket a szövegeket, mint egy filmkritikát vagy egy interjút.
Ha ez olyan blog lenne, ahova fotókat, rajkzokat, zenéket vagy töredékeket töltök fel, maradna egy utolsó esélye ezeknek a témáknak is. A következő videoklip egy napok óta fojtogatott bejegyzés helyén áll.
*
Problema cea mai importantă în scrierea blogului o reprezintă tot timpul momentul în care decid că pot să scriu despre ceva sau nu. Şi în procesul de autocenzurare încerc să evit tot ce ţine de viaţa mea personală sau menţionarea numelui cunoscuţilor care “apar” în poveştile mele. Apoi ajung din când în când în situaţia în care nu mai pot să evit, sau nu sunt destul de atentă, sau îmi fac impresia că am obligaţia să dau loc unor posturi “pierdute devreme”.
Într-un blog creativ sau unul în care aş posta imagini, filmuleţe, muzică sau fragmente din opere literare aş avea posibilitatea de a oferi o şansă temelor “tabu”. Următorul videoclip stă în locul unui post, pe care tot am încercat să-l înăbuş.
