Categorisit la Mindennapi chestioare | Etichete: cat, lettre, questioning, travel
Kemény négynapos udvarhelyi tartózkodás után ideje volt hazajönni, mielőtt visszamennék Kolozsvárra, hogy onnan továbbutazzak Bukarestbe. Kezd fárasztani ez az utazgatós időszakom, különösen egy antibiotikumos kúrával megspékelve. Társaim voltak a túl melegnek tűnő, levegőtlen éjszakáimon Frédéric Beigbeder, Philip Roth, Paul Bowles és legutóbb a macska.
Furcsa, mennyire válogatós és mennyire kitartó Wendy. Évek óta ugyanaz a szomszédnéni ügyel rá mikor elutazunk. Valósággal rajong érte a néni, Wendy azonban csak fogadja a gondoskodást, anélkül, hogy engedélyezné, hogy hozzá érjen. Inkább vár míg hazajövünk. Nem egy “hűséges kutya”-típus – már csak azért is, mert macska. Nagyon ritkán dorombol, de múlt éjjel átmászott a párnámra és hozzámbújt míg olvastam, kis motor hangja festette alá az olvasott képeket. Egyre jobban kezdünk hasonlítani.
*
După cele patru zile petrecute la odorhei ea deja timpul să mă întorc la Oradea înainte să revin la Cluj pentru a pleca de acolo în cel mai scurt timp spre Bucureşti. A început să mă obosească acest semestru de “plimbare”, mai ales că n-pus capăt deocamdată relaţiei mele cu antibioticele. În nopţile sufocătoare mi-au rămas fideli Frédéric Beigbeder, Philip Roth (ce paradox!), Paul Bowles şi ultima oară pisica mea.
Ca orice pisică, are personalitate: e mofturoasă, dificilă şi încăpăţânată. De ani buni se ocupă de Wendy aceeaşi vecină. Tanti A. admiră pisica şi face tot posibilul pentru ea, pe când Wendy îi acceptă grija fără însă s-o lase pe vecina să se atingă de ea. Nu e un tip fidel, dar mai bine aşteaptă să sosim de la drum şi ni se plânge că am lăsat-o singură. Toarcă foarte rar, dar noaptea trecută a sărit pe perna mea când citeam şi a contribuit la întâmplările citite cu sunetul încet al unui motoraş. Începem să ne asemănăm foarte mult.
