Még mindig élek és néhanapján belépek a blogra, csak valahogy elkeveredtem cseppet a fordítások, a TIFF-ezés, a couchsurfing és a nyelvtanulások közepette. Mert közben nekiálltam portugálul és franciául is tanulni. Az utóbbi persze sokkal könnyebb, mert egyre több farnciát ismerek meg Kolozsváron, arról nem is beszélve, hogy iskolában is tanultam valaha vagy négy évet. Nem túl sok, de alapozásnak nem rossz - ha azt is hittem, hogy nem emlékszem semmire, akkor jövök rá, hogy de mégis, mikor hallagatom egy asztalnál 5 francia beszélgetését, másik oldalon meg románul, magyarul, angolul meg németül is beszélnek és ez olyan jó. Mindegyikből értek egy kicsit.

*

În ciuda aparenţelor înşelătoare mai trăiesc, numai că vizitez tot mai rar acest site. Mă miră că există oameni interesaţi de mine, chiar dacă nu scriu timp de săptămâni şi le mulţumesc mult. Am şi eu motivele dispariţiei mele, între care diferite traduceri, TIFF-ul, couchsurfing-ul şi învăţatul de limbi. Mai încerc să învăţ portugheza şi franceza. Cu cea din urmă mi-e mai uşor din moment ce cunosc tot mai mulţi francezi din Cluj şi s-a prins ceva de mine în cei patru ani de liceu, chiar dacă aveam doar o oră de franceză pe săptămână. Îmi dau seama câteodată seara când încerc să fiu atentă la discuţia a patru francezi în timp ce aud cuvinte române, maghiare, engleze şi germane la aceeaşi masă. Înţeleg din fiecare câte ceva şi mă bucur.

Aprócska változásokat érek tetten naponta:

Keskeny sávokban barnulni kezdett a lábfejem, miközben arcomról elmúlt már a portugál napsütés nyoma.

A szobám lakkozatlan parkettje petroleum szagú, de barna végre.

Tegnap reggel boldogan nevetve szaladtam néhány tíz percet, pedig korán kellett kelni a kávéhoz.

*

Schimbările minuscule din viaţa mea de zi cu zi:

Au apărut linii înguste pe piciorul meu (cum mă bronzez eu), dar a dispărut urma zilelor însorite din Portugalia de pe faţa mea.

Parchetul nelăcuit din camera mea în sfârşit a căpătat o culoare maro… şi un miros neplăcut de petrol.

Ieri dimineaţa am fugit fericită câteva zeci de minute, deşi m-am trezit la o oră inexistentă ca să-mi beau cafeaua.

Állítólag a magyar és a román nyelv számtalan szitokra és átokra ad lehetőséget. Tegnap felfedeztem egy kevésbé jellegzetes, de annál kegyetlenebb és gonoszabb átkot: “Hogy mosnád életed végéig kézzel a törölközőidet és ruháidat!” Különösen olyan emberek esetében hatékony és érvényes, akik évek óta nem mostak kézzel, mert valahogy mindig olyan helyekre keveredtek, ahol volt mosógép.

*

Se spune că limba maghiară şi limba română oferă nenumerate posibilităţi pentru înjurături înflorite şi originale. Ieri am descoperit o înjurătură mai puţin caracteristică dar foarte rea şi crudă: “Să-ţi speli rufele până în adânci bătrâneţi cu mâna!” Este cu atât mai eficient cu cât mai puţin exerciţiu are omul la care se aplică înjurătura - care nu a spălat cu mâna nimic de ani buni, fiindcă a nimerit de obicei locuri unde se putea folosi o maşină de spălat.

Mivel a legutóbbi mániám Portugália és Lisszabon maradt, alkalmazkodtam az ottani órákhoz, lefekvés és ébredés szempontjából is. Igazából egy hete ma van az első nap, hogy végre sikerült 11 előtt felkelnem és olyan fura, hogy mikor nálunk 10 óra, ott még mindig csak 8 és meghallgathatom itt a reggeli műsor még reggeli híreit. Jó kis nyelvlecke, ráadásul fincsi zenei válogatásaik vannak.

A portugál nyelv iránt érdeklődőknek ajánlom figyelmébe Claudio blogját. Egyelőre a pers.ro kategóriában található.

*

Din moment ce cea mai recentă obsesie de-a mea e Portugalia şi în special Lisabona, m-am obişnuit cu orele de acolo din punct vedere al timpului deşteptării şi al trezirii. În ultima săptămână azi e prima zi în care am reuşit să mă trezesc înaintea orei 11. Dar toate astea mi se pare normale faţă de ştirile şi emisiunea de dimineaţă al acestui post de radio, când aici e ora 10 sau 11, acolo încă e dis de dimineaţă. Oricum, o lecţie formidabilă de limba portugheză şi mixuri faine de muzică.

Celor interesaţi să înveţe limba portugheză le mai recomand blogul lui Claudio, deocamdată trecut în blogroll în categoria pers.ro.

Hétfőn eljöttem Lisszabonból és nem emlékszem, mikor esett még ilyen nehezemre elhagyni egy “idegen” várost, ahova nem köt család vagy közeli barát. Az egy hét napsütés és nevetés után már csak magától értetődő volt, hogy mikor Pesten leszállt a repülőgép villámok és zuhogó eső fogadott. Már-már úgy hangzik mint egy rosszul megrendezett film, ahol minden érzelmi moccanásra rádupláznak. Azóta már megálltam Váradon és Kolozsváron és úgy tűnik következő héten másfele utazom. Ettől a gondolattól egészen kicsire zsugorodott a gyomrom. Félek, hogy a portugál napsütésből nem marad más mint az a pici azulejo-csempe, amit onnan hoztam.

*

Luni trebuia să părăsesc Lisabona, un oraş unde nu aveam familie sau prieteni apropiaţi când l-am vizitat şi totuşi mi-a fost foarte greu să plec. După o săptămână de râs şi de vreme frumoasă era de înţeles că în Budapesta m-a primit o ploaie torenţială şi fulgeri când am coborât din avion. Parcă ar fi vorba de un film prost gândit sau prost regizat, în care vremea trebuie să exprimă sentimentele personajului, doar să simţi şi să vezi că chiar îi e rău. Între timp m-am mai oprit la Oradea şi la Cluj, se pare că săptămâna următoare plec din nou. Mă face să mă simt pitic şi să mi se strângă stomacul. Nu vreau să rămân fără soarele portughez şi doar cu un azulejo minuscul adus de acolo.

Nehezemre esik olyankor irni mikor jol vagyok. Most peldaul egeszen kenyelmesen telnek napjaim Lisszabonban. Finom a bor, a meggypalinka a sutemenyuk es a haluk. Az emberek baratsagosak, a fesztival szervezese elegge fejetlenes csodalatos dolog lelassulni es setalni az esti fenyben. Az ovaros hazainak kulcsai nagyon kinyithatoak, a taxik kulon szamlazzak ha van csomagod es termeszetes, hogy egymas mellett nonek a lombhullatok, a narancsfak es a palmafak. Azt hiszem, ismet szerelmes vagyok.

*

Nu prea imi vine sa scriu cand imi merge bine. Saptamana asta am avut zile atat de comode ca nici nu mi-a trecut prin cap sa mai relatez ce mai fac sa ce gandesc. In Lisabona vinul si visinata, dulciurile si pestele au gust bun. Oamenii sunt foarte primitori, insista sa te ajuta orinde chiar daca nu vorbiti aceeasi limba, organizarea festivalului nu este prea reusita, dar atmosfera compenseaza din plin “greselile”.  Cheile locuintelor din orasul vechi se pot deschide si e normal ca sa platesti extra cand iei un taxi daca ai bagaj. Lucru la fel de firesc este ca gasesti palmieri si copacii de acasa unul langa celalalt. Cred ca m-am indragostit. 

So far my only post in English. Honestly I don’t understand myself doing it. Maybe others… But… really… it’s like a dark colored tent around me. Like expecting something and being also afraid of it, if there’s a feeling like that. Changing suddenly to a nice fairy tales landscape sometimes full of elves and hobbits. For example this moment.

It’s not about the days I wouldn’t write about, but at least you could smile when you read it, because it’s an exception and because I had to write something also in English. ’cause.

Lehetetlennek érzem, hogy ezeken a napokban írjak bármiről is. Hétvégén keresztelő volt, hétfőn egy csodálatos emberrel mászkáltam a városban, kedden elzárkóztam, legszívesebben tegnap is ezt tettem volna. Kezd komollyá válni az utazásra való készülés, úgy tűnik, minden a helyén van és mégsem.

Nem szeretek azokról a dolgokról írni, amik csak úgy megtörténnek. Arról kéne, ami számít is. De most gubó.

*

Nu-mi vine să scriu despre zilele trecute. În week-end  botez, luni m-am plimbat prin oraş cu un om minunat, marţi m-am închis, aş fi vrut să-mi petrec şi ziua de ieri la fel, nu mi-a ieşit. Încep să împachetez pentru drumul la Lisabona. Se pare că totul merge bine şi e la locul său şi totuşi nu mă simt aşa.

Nu vreau să scriu despre lucruri care se întâmplă doar, vreau doar să scriu despre ceea ce contează. Dar acum nu se poate. Am pierdut cheia la mine.

Ezt az éjszakát is kihagytam, ráadásul se utazásra, se munkára nem foghatom. Kizárólag álmatlanságra. Kihasználatlanul hagytam, nem olvastam, nem néztem filmet, csak forgolódtam és 2-3 gondolatot ismételgettem magamban, mintha beragadt volna ott fent valami. Az álmatlan éjszakákat úgy kéne tölteni, ahogy Annelies Verbeke főszereplőnője az Aludj!-ból. Járkálni a városban, becsengetni emberekhez és aztán elszaladni.

*

Încă o noapte pierdută fără însă a călători sau a lucra ceva. O insomnie spontană, s-ar putea spune. O insomnie proastă, nefolosită, fără carte, doar uitându-mă în întuneric în direcţia tavanului repetându-mi 2-3 gânduri fără a evalua măcar puţin, parcă s-ar fi stricat motorul creierului pentru noaptea asta. Mi-ar plăcea să-mi petrec o dată noaptea ca personajul principal feminin din romanul Dormi! al Annelisei Verbeke. Ar fi fain să umblu prin oraş, să sun la oameni şi să fug apoi.