BiLinGual B(L)oGi

Állítólag a magyar és a román nyelv számtalan szitokra és átokra ad lehetőséget. Tegnap felfedeztem egy kevésbé jellegzetes, de annál kegyetlenebb és gonoszabb átkot: “Hogy mosnád életed végéig kézzel a törölközőidet és ruháidat!” Különösen olyan emberek esetében hatékony és érvényes, akik évek óta nem mostak kézzel, mert valahogy mindig olyan helyekre keveredtek, ahol volt mosógép.

*

Se spune că limba maghiară şi limba română oferă nenumerate posibilităţi pentru înjurături înflorite şi originale. Ieri am descoperit o înjurătură mai puţin caracteristică dar foarte rea şi crudă: “Să-ţi speli rufele până în adânci bătrâneţi cu mâna!” Este cu atât mai eficient cu cât mai puţin exerciţiu are omul la care se aplică înjurătura - care nu a spălat cu mâna nimic de ani buni, fiindcă a nimerit de obicei locuri unde se putea folosi o maşină de spălat.

Mivel a legutóbbi mániám Portugália és Lisszabon maradt, alkalmazkodtam az ottani órákhoz, lefekvés és ébredés szempontjából is. Igazából egy hete ma van az első nap, hogy végre sikerült 11 előtt felkelnem és olyan fura, hogy mikor nálunk 10 óra, ott még mindig csak 8 és meghallgathatom itt a reggeli műsor még reggeli híreit. Jó kis nyelvlecke, ráadásul fincsi zenei válogatásaik vannak.

A portugál nyelv iránt érdeklődőknek ajánlom figyelmébe Claudio blogját. Egyelőre a pers.ro kategóriában található.

*

Din moment ce cea mai recentă obsesie de-a mea e Portugalia şi în special Lisabona, m-am obişnuit cu orele de acolo din punct vedere al timpului deşteptării şi al trezirii. În ultima săptămână azi e prima zi în care am reuşit să mă trezesc înaintea orei 11. Dar toate astea mi se pare normale faţă de ştirile şi emisiunea de dimineaţă al acestui post de radio, când aici e ora 10 sau 11, acolo încă e dis de dimineaţă. Oricum, o lecţie formidabilă de limba portugheză şi mixuri faine de muzică.

Celor interesaţi să înveţe limba portugheză le mai recomand blogul lui Claudio, deocamdată trecut în blogroll în categoria pers.ro.

Hétfőn eljöttem Lisszabonból és nem emlékszem, mikor esett még ilyen nehezemre elhagyni egy “idegen” várost, ahova nem köt család vagy közeli barát. Az egy hét napsütés és nevetés után már csak magától értetődő volt, hogy mikor Pesten leszállt a repülőgép villámok és zuhogó eső fogadott. Már-már úgy hangzik mint egy rosszul megrendezett film, ahol minden érzelmi moccanásra rádupláznak. Azóta már megálltam Váradon és Kolozsváron és úgy tűnik következő héten másfele utazom. Ettől a gondolattól egészen kicsire zsugorodott a gyomrom. Félek, hogy a portugál napsütésből nem marad más mint az a pici azulejo-csempe, amit onnan hoztam.

*

Luni trebuia să părăsesc Lisabona, un oraş unde nu aveam familie sau prieteni apropiaţi când l-am vizitat şi totuşi mi-a fost foarte greu să plec. După o săptămână de râs şi de vreme frumoasă era de înţeles că în Budapesta m-a primit o ploaie torenţială şi fulgeri când am coborât din avion. Parcă ar fi vorba de un film prost gândit sau prost regizat, în care vremea trebuie să exprimă sentimentele personajului, doar să simţi şi să vezi că chiar îi e rău. Între timp m-am mai oprit la Oradea şi la Cluj, se pare că săptămâna următoare plec din nou. Mă face să mă simt pitic şi să mi se strângă stomacul. Nu vreau să rămân fără soarele portughez şi doar cu un azulejo minuscul adus de acolo.

Nehezemre esik olyankor irni mikor jol vagyok. Most peldaul egeszen kenyelmesen telnek napjaim Lisszabonban. Finom a bor, a meggypalinka a sutemenyuk es a haluk. Az emberek baratsagosak, a fesztival szervezese elegge fejetlenes csodalatos dolog lelassulni es setalni az esti fenyben. Az ovaros hazainak kulcsai nagyon kinyithatoak, a taxik kulon szamlazzak ha van csomagod es termeszetes, hogy egymas mellett nonek a lombhullatok, a narancsfak es a palmafak. Azt hiszem, ismet szerelmes vagyok.

*

Nu prea imi vine sa scriu cand imi merge bine. Saptamana asta am avut zile atat de comode ca nici nu mi-a trecut prin cap sa mai relatez ce mai fac sa ce gandesc. In Lisabona vinul si visinata, dulciurile si pestele au gust bun. Oamenii sunt foarte primitori, insista sa te ajuta orinde chiar daca nu vorbiti aceeasi limba, organizarea festivalului nu este prea reusita, dar atmosfera compenseaza din plin “greselile”.  Cheile locuintelor din orasul vechi se pot deschide si e normal ca sa platesti extra cand iei un taxi daca ai bagaj. Lucru la fel de firesc este ca gasesti palmieri si copacii de acasa unul langa celalalt. Cred ca m-am indragostit. 

So far my only post in English. Honestly I don’t understand myself doing it. Maybe others… But… really… it’s like a dark colored tent around me. Like expecting something and being also afraid of it, if there’s a feeling like that. Changing suddenly to a nice fairy tales landscape sometimes full of elves and hobbits. For example this moment.

It’s not about the days I wouldn’t write about, but at least you could smile when you read it, because it’s an exception and because I had to write something also in English. ’cause.

Lehetetlennek érzem, hogy ezeken a napokban írjak bármiről is. Hétvégén keresztelő volt, hétfőn egy csodálatos emberrel mászkáltam a városban, kedden elzárkóztam, legszívesebben tegnap is ezt tettem volna. Kezd komollyá válni az utazásra való készülés, úgy tűnik, minden a helyén van és mégsem.

Nem szeretek azokról a dolgokról írni, amik csak úgy megtörténnek. Arról kéne, ami számít is. De most gubó.

*

Nu-mi vine să scriu despre zilele trecute. În week-end  botez, luni m-am plimbat prin oraş cu un om minunat, marţi m-am închis, aş fi vrut să-mi petrec şi ziua de ieri la fel, nu mi-a ieşit. Încep să împachetez pentru drumul la Lisabona. Se pare că totul merge bine şi e la locul său şi totuşi nu mă simt aşa.

Nu vreau să scriu despre lucruri care se întâmplă doar, vreau doar să scriu despre ceea ce contează. Dar acum nu se poate. Am pierdut cheia la mine.

Ezt az éjszakát is kihagytam, ráadásul se utazásra, se munkára nem foghatom. Kizárólag álmatlanságra. Kihasználatlanul hagytam, nem olvastam, nem néztem filmet, csak forgolódtam és 2-3 gondolatot ismételgettem magamban, mintha beragadt volna ott fent valami. Az álmatlan éjszakákat úgy kéne tölteni, ahogy Annelies Verbeke főszereplőnője az Aludj!-ból. Járkálni a városban, becsengetni emberekhez és aztán elszaladni.

*

Încă o noapte pierdută fără însă a călători sau a lucra ceva. O insomnie spontană, s-ar putea spune. O insomnie proastă, nefolosită, fără carte, doar uitându-mă în întuneric în direcţia tavanului repetându-mi 2-3 gânduri fără a evalua măcar puţin, parcă s-ar fi stricat motorul creierului pentru noaptea asta. Mi-ar plăcea să-mi petrec o dată noaptea ca personajul principal feminin din romanul Dormi! al Annelisei Verbeke. Ar fi fain să umblu prin oraş, să sun la oameni şi să fug apoi.

Néha rácsodálkozom, milyen irányba változom. Tizenegyedikes koromig alig lehetett rám erőltetni olyan ruhadarabot, ami nem volt sötét színű, férfiruha szabású és kétszer akkor mint a szükséges méret, hogy lehetőleg egy alaktalan szákra emlékeztessek. Aztán jött a nagyjából két évet tartó hippi-korszak, amiből az egyszerű, kevés színű sportos időszak fejlődött ki. Az elmúlt két hónapban szereztem három hangosan csilingelő “köteges” karkötőt. Ma vettem egy piros virágos mintás topánkát. Ez mit vezet fel?

*

Câteodată mă mir cum se schimbă gusturile mele. Până pe la clasa a unsprezecea nu aveam în garderobă decât haine întunecate la culoare, de stil masculin, de mărime dublă faţă de ce aveam nevoie, încât arătam ca un sac gri sau negru. Apoi a început perioada hippy a vieţii mele cu bluze multicolore şi floricele, după care a urmat perioada simplă, într-un stil mai “sporty” cu puţine culori. În ultimele luni am făcut rost de vreo trei brăţări zdrăngănitoare. Azi mi-am luat o pereche de pantofi cu floricele roşii. Oare ce urmează acum?

Pot să încep pregătirile intensificate pentru “proiectul Lisabona”, plec într-o săptămână jumate la festivalul IndieLisboa. Am făcut rost de biletul de avion, problema următoare e ce trebuie să învăţ în limba portugheză după bună ziua, salut, la revedere. Sugestiile fetei (scenaristă foarte simpatică) la care o să stau:

Kezdhetem a hivatalos készülődést Portugáliába, az IndieLisboa fesztiválra. A repülőjegy megszerzése után a következő probléma a legfontosabb: mit kell először megtanulnom portugálul a jó napot, hello, viszontlátásra után. A lány (nagyon szimpatikus forgatókönyv-írónő) a következőket ajánlotta:

pastel de nata (a popular sweet)
uma cerveja (a beer)
onde fica o cinema (where’s the movie theatre)
Como vou para a Costa do Castelo (how do I get to Costa do Castelo - where I live)